Colectarea și analiza datelor, de la pixul și hârtia puștilor lui Lucescu până la Intelligence Center de azi.
Era pe la sfârșitul anilor 70 – începutul anilor 80 la Hunedoara. La numai 33 de ani, Mircea Lucescu era numit antrenor principal. Entuziast, pasionat, fostul mare international român punea în aplicare o nouă strategie și construia nu doar o echipă, ci schimba o lume. Corvinul era laboratorul unde viitorul mare technician European avea să-și facă mână.
Ca de fiecare dată, în jurul unei echipe, oamenii aveau păreri. Printre ei și reprezentanții statului communist. Prim-secretarul acelei vremi, un om care a susținut cu tot sufletul proiectul și i-a acordat lui Lucescu toate resursele de care avea nevoie, începuse să creadă și că se pricepe la fotbalul pur. Motiv pentru care, după multe meciuri mai puțin reușite, emitea sentințe referitoare la jucători. De cele mai multe ori, în collimator îi intra Neluțu Petcu, un mijlocaș central, de tip box to box, genul acela de ”furnicuță”, a cărei muncă pentru echipă se observă mai greu de necunoscători. ”Nu înțeleg de ce îl bagi, Mircea! Nu face nimic pe teren. E și el pe acolo. Pierde o grămadă de mingi și nu dă și el o pasă bună”. Degeaba a încercat Mircea să-I explice că nu are dreptate, presiunea devenea din ce în ce mai mare ca Petcu șă iasă din echipă.
Familia Lucescu se împrietenise la Hunedoara cu o familie de intelectuali din zonă. Soț, soție și doi copii adolescenți, băiat și fată. Într-una dintre frecventele întâlniri la un pahar de vorbă, s-a ajuns cu discuția la ”cazul Petcu”. A fost momentul în care vizionarului antrenor i-a venit o idee. I-a întrebat pe copii dacă nu doresc să-I dea o mână de ajutor la fotbal. ”Wow, cum să nu domnule!”, a fost răspunsul lor de tineri pasionați de fotbal, iubitori de Corvinul, și doritori de a fi parte în proiect. ”Ok. Atunci veniți la primul meci, stați în tribună cu un caiet și un pix în mână și faceți următorul lucru. Tu, tipule, notezi fiecare pasă bună sau proastă pe care o dă Petcu, iar tu, domnișoară, notezi fiecare minge pe care Petcu o recuperează”.
Zis și făcut. Conștiincioși, cei doi și-au făcut treaba, iar duminică seara, după meci, au predate însemnările către antrenor. Era exact cam ce percepuse și el. Nelu nu greșise decât vreo 5 pase din vreo 80 de mingi care trecuseră pe la el și recuperase o cantitate impresionantă de baloane din picioarele adversarilor. Cu datele astea în mână și cu rezultatele echipei, Mircea Lucescu a reușit într-un final să-l convingă pe prim-secretar că el are dreptate. Iar după 3-4 ani, Petcu avea să joace chiar în echipa națională.
Când a ajuns la Brescia, în anii 90, Mircea Lucescu îmreună cu Universitatea din oraș au pus bazele unui sistem de monitorizare a datelor dintr-un meci de fotbal. A pus bazele a cee ace avea să devină o mare companie de analiză de date. Pixul și hârtia adolescenților a fost înlocuită ușos-ușor de inteligența artificială, iar astăzi s-a ajuns în situația ca orice mișcare a jucătorilor să poată fi descompusă în sute de parametri. Empirismul de atunci a fost înlocuit cu adevărate laboratoare de cercetare și stocare a datelor, iar digitalizarea a devenit în ziua de azi nu un lux, ci o necessitate.
Federația Română de Fotbal lucrează cu date de un deceniu și a încurajat cluburile să facă același lucru, punând la dispoziție resurse educaționale și financiare impresionante în această zonă. De la începutul acestui an a demarat încă un proiect, complex și generos, care-și va dovedi în curând utilitatea. Este vorba despre Intelligence Center, primul centru de date deținut de o federație. Despre el ne vorbește (în materialul video de mai jos) Andrei Angelescu, managerul acestui proiect.
ACEST ARTICOL FACE PARTE DIN PRIMA EDIȚIE A NEWSLETTER-ULUI TEHNIC FRF.
PENTRU A TE ABONA, APASĂ BUTONUL DE MAI JOS:
